Cam cat?

Cat de idiot sa fii? E singurul lucru care mi-l spun inca de aseara. De ce fiecare an trebuie sa fie exact la fel? Am crezut ca daca anul trecut am facut pauza de acelasi si acelasi cacat, chinionul s-a dus...dar nu...

La doi ani departare, intr-o primavara aproape identica ca aceasta, ascultam aceasi piesa, plangeam dupa aceasi pizda, prietenii erau tot asa din ce in ce mai departe, iar eu sunt singur. Job, din nou nu mai am, deci stau in casa, aceasi dementa ma cauta si acum, aceasi iarba care o fumez la nesfarsit, in concluzie exact acelasi scenariu.

Dar de data asta, sunt atat de destept incat sa nu ma mai atinga nimic? Sunt atat de tare si de pus pe treaba incat sa imi caut repede un serviciu si sa ma duc pe la facultatea aia? Sunt in stare sa infrunt sistemul si sa fug departe- departe? Sunt in stare sa zambesc asa mereu chiar si cand ajung in camera?

Surpriza, trebuie sa fiu! Asta e locul in care voi vorbi cu mine insumi si ma voi obliga sa fac ceva! Anul asta nu a inceput atat de bine, dar eu il fac bun! Trebuie doar sa imi platesc facultatea si sa imi gasesc de lucru in prima faza! Ceea ce nu e asa de greu la prima vedere.

De acum sarcini noi in fiecare zi! Maine de dimineata trezirea si cautat de lucru, nu incepem de astazi ca ni se face rau! Luni la prima ora facultate( asta inseamna chiar si cursuri) si platit rata aia nenorocita!

De acum lasam totul in spate si o sa ne facem mari! :D YEY!!!!

Cutremur mare!!!

Venind suparat, tocmai din Regie, pana in Drumul Taberei, pe jos, la 2 dimineata, dupa o asteptare lunga si degeaba, cu mana in cur si terminat de foame, dau de un grup de persoane in fata scarii mele. Nici o panica, imi este foame!!! Trec repede printre ei, cand de odata in spatele meu se aude o tantica tipand disperata dupa mine. Ma intorc in spate, panicat sa vad ce se intampla cand ea ma intreaba unde vreau sa ma duc. Mi se parea o intrebare tampita, era "like dooh!", in casa la mine, unde as putea sa ma duc? La un moment dat au inceput sa imi treaca tot felul de filme prin cap: o fi politia pe scara ca s-a intamplat ceva, o crima, eu stiu...a luat foc un apartament, o baba moarta la 3, sau aurolacu care doarme mereu pe scara? Dupa un moment, tantica ma lumineaza:
- E cutremur in seara asta! Tu nu te uiti pe O Tv?
- Ce e? Cutremur? Cum, unde, cine a spus?
- Dan Diaconescu! ( vecinii in cor)
- Lasa, macar sa mor eu la mine in casa. ( abtinandu-ma sa rad)
- Du-te tu in casa, poate mori in somn. ( am uitat sa mentionez ca e tantica care face curat pe scara, ea isi permite sa vorbeasca oricum cu orice vecin)

Fara sa mai scot un cuvant, intru in scara, recunosc, cu inima ca de purice, gandindu-ma ca poate nebunii, chiar au dreptate...exact in momentul in care liftul a plecat.

Aflu pana la urma, de la un prieten ca de Sambata ( parca atunci a fost cutremurul), la O Tv, apar iarasi tot felul de oameni care citesc in borcane cu smantana si gem ca ar trebui sa vina un cutremur mare. Aflu din nou ca mai bine de jumatate din populatia tarii, adica aia care se uita la O Tv, stau cu sufletul la gua si asteapta sa vina. Exact motivul pentru care e facut O TV-ul si probabil, Dan Diaconescu: sa mareasca panica in radul oamenilor cu un nivel intelectual scazut( imi pare rau daca te regasesti), sa umfle pana la absolut cele mai banale subiecte posibile si sa va faca sa il credeti, cu fiecare bucatica din corpul dumneavoastra. Partea cea mai proasta este ca reuseste si ca face atatia oameni sa iasa afara din casele lor, la 2 dimineata, asteptand imposibilul.


Ai simtit? M-am scapat :))
N-ai simtit? Stai ca vine...

Nokia 3110 c

Baietii aia de pe la metrou si de prin mijloacele de transport, de prin cartier, ce mai, de peste tot, pe care ii vedeti cu o punga in care sufla ca nebunii si nu ar da-o pentru nimic in lume, baietii aia si-au facut o organizatie. Nu stiu de ce natura este, dar ideea e ca exista.


Nu ma intrebati ce legatura are titlul cu organizatia si toata treaba asta. Va las sa va dati singuri seama :))

Careful where you stand

Cat de mult curaj iti trebuie sa poti lua totul de la inceput si nimic din viata ta sa nu se mai bazeze pe oamenii si locurile de pana acum. Sa te nasti din nou si sa poti lupta, sa te nasti din nou si sa iti formezi o noua viata. Nimic din trecutul tau sa nu mai existe in mintile nimanui, in nici un act...prezenta ta pe pamant sa nu fi existat vreodata. Poti face asta?
Incerc de jumatate de an , incerc sa las totul in spate si sa incep sa fiu un nou eu, un nou 21junk, de data asta mai matur, mai insensibil si mai prost. Mai matur pentru a nu-mi repeta la nesfarsit greselile, mai insensibil pentru a nu iubi pe cineva la fel de mult cum am iubit-o pe ea si mai prost pentru a va putea uita mai repede.
Ea ma tine aici si tot ea ma face sa o vreau inapoi. Ea ma face sa nu rezist mai mult de o luna fara sa o caut si fara sa o fac sa se vada cu mine. Ii dau drepate, si eu as fugi de un om ca mine, insa tocmai din aceasta cauza as vrea sa iau totul de la inceput. E ciudat cat de repde se pot schimba anumite persoane, cat de repede pot deveni alte perosane. E de ajuns sa apuci sa iti intorci privirea, e de ajuns sa clipesti odata, iar persoana cu care ai stat langa tine atata timp este o alta. Este exact acelasi fenomen ca si cu ciresii japonezi.
Acum doua zile, am vazut-o, i-am vorbit, am atins-o, i-am simtit mirosul. Era din nou langa mine iar mie nu imi venea sa cred. Era langa mine iar eu nu stiam ce sa ii spun. Amandoi taceam, dar in acelasi timp in noi( sau cel putin in mine) se dadea un razboi puternic, intre Toma, 21junk, Don Quijote, Fat Frumos, Porn Star si noul eu caruia nu i-am gasit nici un nume. S-a dat un razboi crancen ce a fost incheiat numai cu ajutorul unui telefon care a sunat si a anuntat sfarsitul intalnirii noastre. A fost un telefon care a adus pacea pentru o clipa, o pace cu un miros ciudat de linistitor.
Ideea e ca m-am simtit protejat, m-am simtit la caldura, m-am simtit vindecat in acele momente. Pentru ca tocmai acest sentiment mi-l da. Pentru ca tocmai de aceste sentimente imi este dor.
As vrea sa arat ca regret cu adevarat ceea ce am facut, as vrea sa ma creada cand ii spun toate astea, dar cu ce folos? Care este scopul? Asta este cea mai proasta parte : nu avem scop in aceasta actiune; scopul dorit deocamdata este de neatins.
Scopul este evadarea. Da, evadarea din aceasta lume plina de hidosi ce fac rau! Evadarea intr-o lume mai buna si un pic mai roz. Exista sau suntem decat o reactie chimica nereusita si scapata undeva intr-un colt de camera, gata oricand sa fim distrusi de o matura? Oricum ar fi, avem dreptul sa visam la ea.
Scopul final? Nu il cunosti, dar poate tocmai asta este frumusetea acestei lumii...nu duce absolut nicaieri...

Cu tine suntem un miliard!

In data de 28 martie( adica azi, nu te uita pe telefon), cam pe la 20.30 ar trebui sa iti stingi lumina! E ora pamantului!!! Ti la chestia asta pe care traiesti? Iti pasa vreun pic ce se intampla cu ea? Iti pasa vreun pic daca copii tai vor trai intr-o lume mai poluata decat este acum? Stinge lumina timp de ora, si totul va fi un pic mai bun, mai sanatos.

Nu o sa ma apuc sa iti dau tot felul de date exacte despre cine este implicat in asta, sau despre cat de sanatos o sa fie pamantul dupa ce vei face asta. Apelez doar la tine ca om cu bun simt si frica de natura. Apelez la inima ta!

Cu tine suntem un miliard!!!